Uneori, prin mintea noastră:
Trei gânduri și puțină ordine.
In cele mai multe cazuri, gânduri precum cele enumerate mai sus vin și trec. Suntem natural capabili să facem față sau să ne adaptăm unor situații dificile. In anumite cazuri însă, dificultățile, traumele, evenimente nefericite depășesc posibilitățile noastre de răspuns și adaptare. În acest punct, aceste gânduri automate, negative, încep să persiste, și într-un mod insidios, ne afecteaza – uneori grav – dispoziția și viața de zi cu zi. De aceea, provocarea cea mai mare în astfel de cazuri este să (re)punem ordine în propriile gânduri. Gândurile ne determină emoțiile, iar emoțiile influențează intr-o măsură covârșitoare acțiunile (sau inacțiunile) noastre. Dacă credeți ca vă sunt de ajutor, permiteți-mi să vă recomand, pentru început, trei lucruri:
1.
NU VĂ AUTODIAGNOSTICAȚI
Parte a raspunului individului de adaptare la situații dificile este investigarea și stabilirea cauzelor problemei. Odată identificate, gradul de disconfort psihic suferă o oarecare ameliorare. Nu totdeauna acest efort este însă benefic. Google este un prieten de nădejde, însă, totodată, principalul vinovat pentru „autodiagnosticele” eronate. La fel că domeniul medical, și în domeniul psihologic, un astfel de „autodiagnostic” poate avea rezultate dintre cele mai nefaste. De ex., concluzia greșita că ați suferi de „depresie” poate cauza accentuarea semnificativă a emoțiilor negative percepute ca „depresive”, și declanșarea unor tulburari mai grave, de pildă anxietatea.
2.
CEREȚI AJUTOR SPECIALIZAT
Așa cum am amintit mai sus, în majoritatea cazurilor avem, în mod natural, mecanismele fiziologice și psihice necesare pentru un răspuns adecvat și adaptarea în situații de criză. De cele mai multe ori, tulburările de dispoziție sunt temporare, situaționale, determinate de circumstanțe existențiale nefavorabile punctuale, și se ameliorează odată cu îndepărtarea factorilor stresori. Alteori însă, simptomele acestor tulburări persistă un timp mai îndelungat și afectează semnificativ viață de zi cu zi a persoanei. În acest caz, dacă vă simțiți „copleșiți” sau „depășiți de situație”, este bine să solicitați ajutor de specialitate, similar oricărei alte probleme de sănătate.
3.
EXISTĂ SOLUȚII
Psihologia a fost percepută mult timp ca o „(pseudo)știință a vorbelor”. Fundamentată însă în cercetarea științifică și obiectivitatea nenumăratelor studii clinice, psihologia reprezintă practic antiteza acestei descrieri. Prin modele terapeutice formulate și validate științific, psihoterapia modernă produce rezultate benefice constante și predictibile, similar tratamentelor pentru alte probleme de sănătate. Deși, în continuare, căldura și empatia sunt baza relației terapeutice, metodologia din spatele conversației este una precisă, materializată în soluții și metode specifice într-un proces terapeutic structurat.
Cum vă pot ajuta:
1. TERAPIE INDIVIDUALĂ
Durerea, disconfortul psihic sunt la fel de nocive pentru bunăstarea generală și viața de zi cu zi precum afecțiunile fizice. Așa cum pentru acestea avem nevoie de diagnostic și tratament specializat, în egală măsura ele sunt necesare și in cazul tulburărilor dispoziției și stării noastre de bine. În acest sens, înțelesurile cuvântului originar, „therapeía”, includ toate elementele procesului terapeutic: 1. cura, 2. grija/intervenția terapeutului, 3.vindecarea.
2. CONSILIERE SUPORTIVĂ
Evenimentele nefaste sunt inerente condiției umane. Împrejurări precum decesul, despărțirea, divorțul, pierderea slujbei, sau alte modificări de viață majore, sunt momente pe care uneori avem senzația că nu le putem gestiona și depăși. Consilierea suportivă, prin abordarea profund empatică și metode terapeutice specifice diferitelor experiențe negative, facilitează nu numai depășirea acestora, dar și prevenirea efectelor pe termen lung ale evenimentelor traumatice.
3. sănătate / stil de viață
În Satira a X-a, poetul roman Iuvenal scria: „Roagă-te pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos.” Multe secole mai târziu, medicina și psihologia moderne au demonstrat științific faimoasa zicere, dar și faptul că rugaciunea, deși benefică, nu este suficientă. Dependențele de alcool, tutun, droguri, sedentarismul, comportamentele alimentare deficitare, etc. sunt probleme complexe, dificile, care însă, dacă se dorește, pot fi remediate prin intervenții terapeutice specifice.
4.
SPUNEȚI-MI CUM VĂ SIMȚiți
Ca un punct de plecare, folosiți chestionarul alăturat pentru a îmi oferi câteva indicații cu privire la starea dumneavoastră la acest moment. Dupa completare, veți primi o scurtă evaluare a valorilor înregistrate. Raspnsurile sunt confidențiale; nu sunt necesare datele dvs. personale.
Etapele generale ale intervenției psihologice
Pentru simplificare, ne putem imagina diversele situații existențiale că fiind un exercițiu de „unește punctele” iar tulburările provenind din imposibilitatea, uneori, de a mai vedea nici punctele, nici drumul dintre ele. În aceeași comparație, procesul terapeutic implică identificarea și reordonarea acestor puncte într-un într-un exercițiu de astă dată rezolvabil, urmată de un drum împreună, pas cu pas, punct cu punct, spre rezolvare.
Trecerea în revistă a problemelor prezentate
În aceste prime întâlniri problemele dumeavoastră vor fi ascultate și analizate cu atenție și compasiune. Dacă este necesar, vom evalua într-o manieră naturală, colaborativă, nivelurile și tipul de disconfort psihic cu care vă confruntați. Un accent important îl va constitui relația terapeutică – stabilirea unui raport de încredere și respect reciproc.
Analiza / Formularea
Psihoterapia este exact opusul imaginii „patului lui Procust”. Problemele clienților nu sunt „ajustate”, interpretate unilateral, de către terapeut, pentru a se potrivi unor principii teoretice / tratamente preexistente, ci dimpotrivă, formularea sau „conceptualizarea” cazului este un proces dinamic, rodul colaborării dintre client și psiholog. Formularea – procesul comun de a prezența, apoi explica dificultatile dumneavoastră, va reprezenta ghidul concret, al intervenției terapeutice.
Stabilirea obiectivelor terapeutice
În funcție de problemele prezentate, cele mai des intâlnite obiective terapeutice pot fi modificarea progresivă a unor comportamente sau scheme de gandire dăunătoare și tulburărilor generate de acestea, facilitarea creării și/sau menținerii unor relații, optimizarea mecanismelor de adaptare la evenimente sau schimbări de viață traumatice, etc. Obiectivele terapeutice sunt decise și prioritizate colaborativ, într-o manieră empatică. Acestea sunt specifice, măsurabile, realizabile, realiste, cu un interval de timp definit.
Realizarea obiectivelor terapeutice
Odată stabilite, obiectivele terapeutice sunt abordate rând pe rând, în ordinea planului decis împreună cu dumneavoastră. Pentru fiecare obiectiv există metode terapeutice specifice, și un suport constant din partea terapeutului. Rezultatul final, pozitiv, al terapiei trebuie să fie nu numai diminuarea sau eliminarea problemelor prezentate, dar și atingerea punctului în care dumneavoastră veți integra și implementa metodele și progrese înregistrate, fără ajutorul terapeutului.
Încheierea procesului terapeutic
Inițial, vom celebra realizările, toți pașii parcurși spre restabilirea stării dumneavoastră de bine. Apoi, vom stabili o „agenda de lucru” cu lucrurile pe care veți continuă să le faceți pentru a preveni revenirea la problemele inițiale. De asemenea, dacă vom considera că va mai fi nevoie de întâlniri de suport, sporadice, le vom discuta oportunitatea și frecvența.
Adolescență și anxietate
Scurt ghid de bună dispoziție
Când depresia nu este doar o ”stare proastă”
Claudiu Negoșanu
PSIHOLOG
În funcție de cum privim lucrurile – în ciuda, sau urmare a pregătirii psihologice de specialitate – rolul meu nu este cel al ”expertului”; un altul. Rostul meu, înainte de aplicarea vreunei metode terapeutice specifice, este în primul rând să vă ascult. Cu extrem de multă atenție. Apoi să vă înțeleg, să vă accept fără vreo judecată și, în final, să ”simt” cu dumneavoastră.
Într-o lume ideală, empatia – suma tuturor celor de mai sus – ar trebui să fie fundamentală nu numai relației terapeutice, ci tuturor relațiilor; în aceasta constând în mare măsură ”therapeia” (vindecarea).